rss search

Tacerea

line

Tacerea e de aur, ok, dar nu in cazul asta. Oricum eu prefer argintul aurului. E mai aproape de om, de firea lui. Dar nu despre metale pretioase era vorba ci despre tine, fata care tace. Nici macar nu stiu daca esti fata care tace si face. Momentan doar tace…a fost odata ca nici o alta data, o fata care tacea.

Roiau vorbele in jurul ei, roiau cuvintele si semnele de punctuatie, toate se invarteau dornice de un raspuns, de o replica, macar o privire si un blink din ochiul drept. Poate sa fie si ochiul stang, nu mai conteaza. Vorbele care veneau spre ea, obosite si secatuite de lipsa unui oftat, sau macar a unui suspin, cadeau late, ofilite, la picioarele ei. Cele mai norocoase ii aterizau pe umeri, iar alea super norocoase, ii ajungeau printr-o alunecare lenta – usor tremuranda si grea de la cata voluptate acumulase – pe sani pentru ca mai apoi sa se odihneasca pe veci acolo.

Si uite asa, de la o zi la alta, multimea vorbelor o inconjura si o acoperea pana cand, intr-o buna zi, fata care tace a disparut. Era acolo sub mormanul de vorbe, dar lumea n-o mai vedea, n-o mai stia, ce sa mai vorbim de simtit si cu atat mai putin de atins. Nu mai era.





Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *